Ea păstra cutiile goale de la muncă și nimeni nu știa de ce

îmbrăcate cu grijă, caiete, dicționare vechi și un glob pământesc mic. Pe jos, citind sub un bec chior, era Nicu.

 

Băiatul a ridicat privirea.

— Bună seara.

Alexandru i-a răspuns automat, fără să-și poată lua ochii de la bibliotecă.

Camila, rușinată, i-a pus un pahar cu suc în față.

— Cutiile… pentru asta sunt — a spus încet —. Pentru cărțile fratelui meu. Dacă le îndoi bine și le întărești, țin. Și când plouă, mai ajută și la acoperiș.

Nicu a spus cu mândrie:

— Sora mea a făcut-o singură. Și în fiecare sâmbătă