îmbrăcate cu grijă, caiete, dicționare vechi și un glob pământesc mic. Pe jos, citind sub un bec chior, era Nicu.
Băiatul a ridicat privirea.
— Bună seara.
Alexandru i-a răspuns automat, fără să-și poată lua ochii de la bibliotecă.
Camila, rușinată, i-a pus un pahar cu suc în față.
— Cutiile… pentru asta sunt — a spus încet —. Pentru cărțile fratelui meu. Dacă le îndoi bine și le întărești, țin. Și când plouă, mai ajută și la acoperiș.
Nicu a spus cu mândrie:
— Sora mea a făcut-o singură. Și în fiecare sâmbătă