să spună ceva, dar era prea târziu.
Alexandru a intrat, iar interiorul i-a strâns și mai tare inima. Podeaua era de pământ bătut. O masă de plastic cu trei scaune diferite, un aragaz mic, o saltea lângă perete și, în colțul cel mai luminat, ceva care l-a lăsat fără cuvinte: o bibliotecă făcută complet din carton întărit.
Nu era doar un teanc de cutii puse una peste alta. Era o structură gândită, solidă, cu rafturi separate, colțuri duble, bază lată și întărituri pe interior. Pe ea stăteau cărți