s-au întors spre ea. Bărbatul de pe 8B o privea ca și cum tocmai aflase un secret uriaș. Bătrânul de pe 8C i-a prins brațul și a spus: „Slavă Domnului.”
Ușurarea de pe chipul însoțitoarei a fost instantanee.
„Vă rog să veniți cu mine. Imediat.”
Mara s-a ridicat fără să mai spună nimic.
Picioarele îi erau grele, dar pașii siguri.
Pe măsură ce mergea pe culoar, simțea privirile tuturor în spate. Nu mai era invizibilă. Nu mai era doar o pasageră. În câteva secunde, redevenise omul de care depindeau viețile