am mărit-o.
Pe spatele unei fotografii aflate pe masa din imagine se vedeau câteva cuvinte scrise de mână:
„Adrian și sora lui, Elena — 1994.”
Elena.
Mama mea.
Am început să plâng.
Caleb aflase.
Probabil chiar înainte să-i spun despre copil.
În următoarea dimineață am primit un apel de la un număr necunoscut.
— Ana?
Am recunoscut vocea instantaneu.
Caleb.
— Unde naiba ai fost?
A început să plângă.
— Mi-a fost frică.
— Știai?
Tăcere.
— Caleb, știai că suntem rude?
— Am aflat cu două zile înainte să-mi spui că ești însărcinată.
Am închis ochii.