După ce am născut, mi-am dus fetița să-l cunoască pe bunicul care m-a crescut

am mărit-o.

Pe spatele unei fotografii aflate pe masa din imagine se vedeau câteva cuvinte scrise de mână:

„Adrian și sora lui, Elena — 1994.”

Elena.

Mama mea.

Am început să plâng.

Caleb aflase.

Probabil chiar înainte să-i spun despre copil.

În următoarea dimineață am primit un apel de la un număr necunoscut.

— Ana?

Am recunoscut vocea instantaneu.

Caleb.

— Unde naiba ai fost?

A început să plângă.

— Mi-a fost frică.

— Știai?

Tăcere.

— Caleb, știai că suntem rude?

— Am aflat cu două zile înainte să-mi spui că ești însărcinată.

Am închis ochii.