bun prin prezentul testament.”
Silviu nu mă dezmoștenise.
Mă protejase.
Dar mai exista ceva.
În ultimele rânduri scria:
„Dacă Elena te contactează imediat după citirea testamentului și îți propune să te ajute financiar, nu accepta nimic și nu semna nimic. Am motive să cred că va încerca.”
Nici nu terminasem bine de citit când telefonul meu a vibrat.
Elena.
Avocatul și cu mine ne-am privit.
Am răspuns.
— Margareta, draga mea…
Vocea ei era plină de compasiune.
— Îmi pare atât de rău pentru ce a făcut Silviu. N-am știut nimic.
Am