După 69 de ani de căsnicie, soțul meu nu mi-a lăsat nimic prin testament

ca ea să creadă că nu ai primit nimic.”

Următoarea frază m-a făcut să înțeleg totul.

„Terenul nu mai este al meu de trei ani. Este al tău.”

— Cum adică al meu?

Avocatul a deschis un dosar.

Silviu înființase cu trei ani înainte o societate prin care fusese administrată proprietatea. Apoi, treptat și perfect legal, îmi transferase mie participația.

Nu moștenisem terenul.

Îl dețineam deja.

Testamentul nu putea să-mi lase ceva ce era, juridic, al meu.

De aceea formularea fusese atât de atent aleasă.

„Soției mele nu îi las niciun