ca ea să creadă că nu ai primit nimic.”
Următoarea frază m-a făcut să înțeleg totul.
„Terenul nu mai este al meu de trei ani. Este al tău.”
— Cum adică al meu?
Avocatul a deschis un dosar.
Silviu înființase cu trei ani înainte o societate prin care fusese administrată proprietatea. Apoi, treptat și perfect legal, îmi transferase mie participația.
Nu moștenisem terenul.
Îl dețineam deja.
Testamentul nu putea să-mi lase ceva ce era, juridic, al meu.
De aceea formularea fusese atât de atent aleasă.
„Soției mele nu îi las niciun