După 69 de ani de căsnicie, soțul meu nu mi-a lăsat nimic prin testament

am vândut imediat terenul.

Nici nu voiam să transform ultima grijă a soțului meu într-o decizie luată în grabă.

Câteva luni mai târziu am acceptat o ofertă bună, după ce copiii mei au aflat întreaga poveste.

O parte din bani am împărțit-o între ei și nepoți.

O altă parte am pus-o într-un fond pentru burse universitare, în numele lui Silviu.

Dar am păstrat scrisoarea.

Este și acum în sertarul noptierei mele.

Uneori o recitesc.

Nu pentru teren.

Nu pentru bani.

Ci pentru ultimele rânduri, pe care în acea primă zi