După 5 ani, Andrei a oprit la poarta mea de la țară și mi-a spus că venise să mă ia înapoi. N-a apucat să-mi explice de ce își amintise de mine tocmai acum, pentru că ușa casei s-a deschis și o voce de copil a strigat: „Mami!”

un copil de aproape cinci ani, un tată biologic nu devenea tată doar pentru că un adult îi spusese că așa stau lucrurile.

Andrei a trebuit să învețe asta.

Și, spre surprinderea mea, n-a fugit.

A venit din nou.

Și din nou.

Când a promis că ajunge sâmbătă la zece, la zece era la poartă.

Când Luca a răcit și vizita s-a anulat, n-a făcut scandal.

Când i-am spus că nu-l poate lua singur la oraș după numai câteva întâlniri, s-a supărat.

Dar a acceptat.

A început să contribuie și