ai spus și despre mine.”
A tăcut.
“Vrei să fii tată? Demonstrează.”
“Cum?”
“Nu mie. Lui. În timp.”
S-a uitat spre casă.
“Pot măcar să-i spun cine sunt?”
“Nu astăzi.”
“De ce?”
“Pentru că are aproape cinci ani, Andrei. Nu este o factură restantă pe care ai descoperit-o într-un sertar.”
Asta l-a oprit.
După câteva secunde a dat din cap.
“Atunci spune-mi unde să vin.”
“Nu vii nicăieri până nu punem lucrurile în ordine.”
“Și dacă nu-mi răspunzi?”
“Îți răspund.”
S-a uitat surprins.
“Nu pentru tine. Pentru Luca.”
Andrei a