După 22 de ani în care am semnat contracte de milioane, m-am întors în cartierul copilăriei mele să caut fetița care mi-a dat jumătate din sandvișul ei când muream de foame — și am găsit-o cărând sacoșe, obosită, la câțiva pași de mine…

cu ea în seara aia, cum promisesem naiv la doisprezece ani. Viața nu-i chiar așa de simplă. Dar am rămas. Am ajutat-o pe Larisa să intre la Medicină — nu i-am dat bani în mână, i-am plătit meditațiile și i-am promis fetei că, dacă muncește, restul îl rezolvăm împreună. Am mutat-o pe Corina din spălătoria aia. Nu într-un apartament de lux, ci într-un loc unde să nu-i mai fie frig la mâini.

Panglica roșie n-o mai țin în sertar. Am pus-o într-o ramă, pe biroul din care semnez, în continuare, contractele