meu.
— De ce doarme sora mea pe covoraș?
A tăcut.
— De ce se spală cu apă rece? De ce mănâncă resturi? — am continuat. — Pentru că tu i-ai spus că e „datoare” pentru că stă aici?
Fața i s-a înroșit.
— Mamă, casa e pe numele meu acum…
Am scos din buzunar un plic îngălbenit. L-am ridicat în aer.
— Contractul de donație, — am spus. — Cu o clauză clară: casa nu poate fi vândută și nici trecută pe alt nume fără acordul meu. Și mai e ceva.
Am făcut semn către ușă. Din