ridica.
În jur, râsetele s-au stins. Fiul meu s-a întors, cu paharul suspendat în aer.
— Mamă? — a spus, mirat. — Tu… ce cauți aici?
L-am privit drept în ochi. Nu l-am recunoscut. Nu era copilul pentru care muncisem nopți întregi, spălasem scări și îngrijisem bătrâni în străinătate.
— Eu caut adevărul, — i-am răspuns.
M-am întors spre invitați. Oameni bine îmbrăcați, cu fețe curioase.
— Vă rog să mă ascultați un minut, — am spus tare. — Casa asta a fost cumpărată din banii mei. Fiecare leu. Am trimis bani ani la rând, ca sora mea