Duceam un braț de lemne, gravidă în 7 luni, când mașina fostului meu soț a oprit lângă mine — cu logodnica lui pe scaunul din dreapta. El nu știa că e copilul lui, pentru că atunci când venisem să-i spun, ea îmi deschisese ușa și-mi zisese că nu vrea să mă vadă…

Le-am strâns mai tare pe scoarța aspră a lemnelor, de parcă așa le-aș fi putut ascunde.

Am 34 de ani. Am fost măritată cu omul din mașină 9 ani. Nouă ani în care am crezut că îmbătrânim în aceeași curte, sub același nuc.

Ne-am despărțit fără să ne aruncăm cu farfurii. Ăsta e adevărul, oricât de ciudat sună. Sorin voia oraș, firme, lumină de neon. Eu voiam pământul lăsat de tata, casa în care mă născusem, grădina în care știu fiecare pom pe nume. Ne-am dus la notar ca doi