Duceam un braț de lemne, gravidă în 7 luni, când mașina fostului meu soț a oprit lângă mine — cu logodnica lui pe scaunul din dreapta. El nu știa că e copilul lui, pentru că atunci când venisem să-i spun, ea îmi deschisese ușa și-mi zisese că nu vrea să mă vadă…

se mișcă.

Camelia s-a urcat singură în mașină și a trântit portiera. A stat acolo, în spatele geamului, până când Sorin s-a ridicat, a scos valiza ei din portbagaj și i-a chemat un taxi din oraș. Nu s-a mai urcat lângă ea. Mi-a spus mai târziu că totul între ei se terminase în praful uliței aceleia, în clipa în care înțelesese la ce fel de femeie fugise.

De atunci a început să vină. Nu în fiecare zi — locuiește la oraș, are firmele lui, are viața lui pe care și-a construit-o.