mâinile în buzunare.
– Și mie mi-a fost rușine. Nu voiam să i le mai dau.
Femeia nu l-a certat.
Nu i-a spus că trebuia să știe mai bine.
Doar s-a uitat o clipă spre grădină.
– Și până la urmă?
– Până la urmă i le-am dat.
– Bine.
– La anul îi mai ducem?
Mama a râs.
– Dacă mai am ce să tai după buchetul de azi.
Andrei s-a dus spre straturile de flori.
A privit câteva secunde printre dalii, apoi a arătat spre un colț.
– Uite. Acolo mai sunt două.
– Pe alea