“Doamna n-o să vrea florile tale. Sunt din curte, nu de la florărie!”, au râs colegii când au văzut buchetul lui Andrei. Băiatul de zece ani s-a uitat la florile culese de mama lui înainte de răsărit și, pentru prima dată, i-a fost rușine să le mai ofere

să mi le lași mie.

– De ce?

Mama a desprins ultimul cârlig de rufe din gură și a zâmbit.

– Că nu toate florile din grădina asta sunt pentru doamna.

Andrei a râs.

În seara aceea, cele două dalii au rămas în curte.

Iar a doua zi dimineață, pe catedra clasei, florile puțin strâmbe ale mamei lui erau încă acolo.