actele, ce conturi am și cine ar putea lua decizii în locul meu dacă mi s-ar întâmpla ceva.
La început am crezut că se teme pentru mine.
Apoi întrebările deveniseră prea precise.
Apartamentul fusese cumpărat de mine cu ani înainte să-l cunosc. Era munca mea, siguranța mea și singurul bun important pe care îl aveam numai pe numele meu.
Așa că, înainte să intru în spital, vorbisem discret cu un avocat.
Nu voiam să-l acuz pe Andrei de ceva fără dovezi. Voiam doar să știu că, dacă ajungeam prea bolnavă