haină veche, albastră.
Un fior rece mi-a străbătut corpul. Nu era piatră sau rădăcină — acolo fusese ascuns ceva de mult timp, și cu siguranță nu trebuia să fie găsit.
Am continuat să sap, cu respirația tăiată. Lopata a atins apoi ceva moale. M-am aplecat și am început să dau pământul deoparte cu mâinile. Prin noroi a ieșit la iveală o mânecă, iar în spatele ei, oasele unui corp. Am făcut un pas înapoi, cu inima bubuind.
Un frig teribil m-a cuprins. Am aruncat lopata și am fugit