De trei ani, femeia care spăla podelele unei bănci nu scosese niciun cuvânt. Într-o dimineață, un bărbat elegant a intrat în sucursală, a îngenuncheat în fața ei și i-a sărutat palmele. Nimeni nu înțelegea de ce…

între ale lui.

Abia atunci au văzut și ceilalți cicatricile.

Palmele erau brăzdate de arsuri vechi.

Lucas a rămas fără glas.

Nu mai văzuse niciodată urmele pe care Eliza le ascunsese sub mănușile de lucru.

— Ani întregi te-am căutat… a spus Sebastian cu voce tremurată. După incendiu, tata m-a luat din oraș. Nu suporta să mai treacă pe lângă blocul acela. Dar n-am uitat nicio clipă cine mi-a salvat viața.

Eliza simțea că îi fuge pământul de sub picioare.

Sebastian a continuat:

— Dacă astăzi trăiesc… dacă am o familie… dacă