între ale lui.
Abia atunci au văzut și ceilalți cicatricile.
Palmele erau brăzdate de arsuri vechi.
Lucas a rămas fără glas.
Nu mai văzuse niciodată urmele pe care Eliza le ascunsese sub mănușile de lucru.
— Ani întregi te-am căutat… a spus Sebastian cu voce tremurată. După incendiu, tata m-a luat din oraș. Nu suporta să mai treacă pe lângă blocul acela. Dar n-am uitat nicio clipă cine mi-a salvat viața.
Eliza simțea că îi fuge pământul de sub picioare.
Sebastian a continuat:
— Dacă astăzi trăiesc… dacă am o familie… dacă