că este normal.
Nu mai este.
Cumnatul meu a izbucnit:
— Pentru câteva sute de lei faci atâta scandal?
Am zâmbit.
— Nu.
Pentru cinci ani în care ați confundat ospitalitatea cu obligația.
Am luat cheia de la lada frigorifică.
Carnea rămasă, peștele pe care îl cumpărasem de rezervă și băuturile le-am pus în portbagajul surorii mele.
— Noi mergem la lac.
Cine a contribuit este binevenit.
Cine nu…
Poate merge acasă și își poate face propriul grătar.
Pentru câteva clipe nu s-a mișcat nimeni.
Apoi sora mea și familia ei s-au ridicat