în ea ani întregi începea, în sfârșit, să se desprindă.
Nu era doar despre aniversare.
Era despre chiria plătită singură în lunile în care Veaceslav „se regăsea”.
Despre ratele mașinii achitate din contul ei.
Despre cumpărături.
Despre facturi.
Despre toate dățile când îi transferase bani, iar el îi povestise mamei că „rezolvase”.
Regina Andreevna se așeză.
— Eu nu am știut.
Diana o privi.
— Nu.
Apoi adăugă:
— Dar nici nu v-a interesat să aflați.
Soacra deschise gura.
— Fiul meu mi-a spus…
— Exact. Fiul dumneavoastră v-a spus ce vă plăcea să auziți.