„Dacă până la anul tot cu mâna goală vii pe la mine, să nu mă mai cauți”, mi-a spus tata la masa de duminică. „Eu n-am crescut fată ca să moară casa goală.”

lucruri mici.

Despre serviciul meu.

Despre o problemă la mașina lui Radu.

Despre vecinul care își ridicase un gard prea înalt.

Despre roșii.

Mama ne privea când pe mine, când pe tata, de parcă se temea că o singură propoziție greșită ar putea arunca din nou totul în aer.

Dar propoziția aceea n-a venit.

După masă, când Radu o ajuta pe mama să strângă farfuriile, am ieșit în curte.

Tata era lângă poartă.

M-am dus lângă el.

— Tată…

— Da?

— Mesajul pe care ți l-am trimis…

A oftat.

— L-am citit.

— Știu.