lucruri mici.
Despre serviciul meu.
Despre o problemă la mașina lui Radu.
Despre vecinul care își ridicase un gard prea înalt.
Despre roșii.
Mama ne privea când pe mine, când pe tata, de parcă se temea că o singură propoziție greșită ar putea arunca din nou totul în aer.
Dar propoziția aceea n-a venit.
După masă, când Radu o ajuta pe mama să strângă farfuriile, am ieșit în curte.
Tata era lângă poartă.
M-am dus lângă el.
— Tată…
— Da?
— Mesajul pe care ți l-am trimis…
A oftat.
— L-am citit.
— Știu.