„Dacă până la anul tot cu mâna goală vii pe la mine, să nu mă mai cauți”, mi-a spus tata la masa de duminică. „Eu n-am crescut fată ca să moară casa goală.”

era în curte când am ajuns.

Avea mâinile la spate și se uita la niște roșii pe care le legase de araci.

Când m-a văzut, s-a oprit.

Și eu m-am oprit.

Pentru câteva secunde, niciunul dintre noi n-a știut ce să facă.

Apoi tata s-a uitat atent la mine.

— Ai slăbit.

Aproape am râs.

— Bună și ție, tată.

A dat din cap.

— Hai în casă. Se răcesc sarmalele.

Atât.

Nu m-a îmbrățișat.

Nu și-a cerut iertare.

Dar nici nu m-a întrebat când îi fac nepot.

La masă am vorbit despre