era în curte când am ajuns.
Avea mâinile la spate și se uita la niște roșii pe care le legase de araci.
Când m-a văzut, s-a oprit.
Și eu m-am oprit.
Pentru câteva secunde, niciunul dintre noi n-a știut ce să facă.
Apoi tata s-a uitat atent la mine.
— Ai slăbit.
Aproape am râs.
— Bună și ție, tată.
A dat din cap.
— Hai în casă. Se răcesc sarmalele.
Atât.
Nu m-a îmbrățișat.
Nu și-a cerut iertare.
Dar nici nu m-a întrebat când îi fac nepot.
La masă am vorbit despre