mai mult suflet.
Radu a scos telefonul, vizibil tulburat. A transferat banii fără să mai comenteze.
— Ia-i, a murmurat.
Fetița a dat din cap.
— Mulțumesc. Dar nu pot lua atât.
— Ba da, a intervenit Hans. Îi meriți.
Fetița a zâmbit pentru prima dată.
— Atunci o să cumpăr cărți. Și o să mai vin și mâine, să vând ciocolată.
A plecat încet, cu spatele drept.
La masă, nimeni nu mai avea chef de glume.
Iar Radu Ionescu, pentru prima dată după mulți ani, a rămas cu un gust amar pe care