„Dacă îmi vinzi ciocolatele alea în germană, îți dau 100.000 de lei”

mai mult suflet.

Radu a scos telefonul, vizibil tulburat. A transferat banii fără să mai comenteze.

— Ia-i, a murmurat.

Fetița a dat din cap.

— Mulțumesc. Dar nu pot lua atât.

— Ba da, a intervenit Hans. Îi meriți.

Fetița a zâmbit pentru prima dată.

— Atunci o să cumpăr cărți. Și o să mai vin și mâine, să vând ciocolată.

A plecat încet, cu spatele drept.

La masă, nimeni nu mai avea chef de glume.

Iar Radu Ionescu, pentru prima dată după mulți ani, a rămas cu un gust amar pe care