mâna.
— Și dacă mama este lângă tine acum, mai spune-i ceva din partea mea.
Am încremenit.
Radu s-a uitat direct în cameră.
— Elena, ți-am spus să nu te simți vinovată. Sper că, după optsprezece ani, m-ai ascultat măcar o dată.
Am râs amândouă printre lacrimi.
Atunci am înțeles de ce medicul mă oprise în ziua în care plecasem din spital.
Radu știa că nu putea rămâne lângă noi.
Așa că, în puținul timp pe care îl mai avusese, găsise o cale să nu lipsească de la toate zilele importante care