spre el, ca și cum ar fi vrut să mă protejeze de orice privire înțepătoare. Eu încă nu reușeam să procesez ce se întâmpla. Totul era prea mult, prea repede, prea neașteptat.
„Hai”, a șoptit el. „Am stat suficient aici.”
Am ieșit din casă fără să mă uit în urmă. Până și aerul rece de afară mi s-a părut un dar. Narcis mi-a deschis portiera mașinii lui, un SUV negru, discret, dar evident scump. A așteptat să mă așez, apoi s-a așezat și el la volan.
Abia când am rămas