Cinci ani i-am curățat sonda soacrei mele, imobilizată la pat

uitat direct la mine.

— În fiecare noapte îmi încuia ușa. Credeam că o face ca să mă controleze. Apoi am înțeles că mă păzea.

Ochii i s-au umplut de lacrimi.

— De câte ori îi spuneam „javră”, speram să plece. Să se salveze. Dar nu pleca niciodată.

Nu mai puteam să-mi stăpânesc plânsul.

— De ce nu mi-ați spus?

A zâmbit trist.

— Pentru că dacă aflau că știu ce plănuiesc, n-aș mai fi prins dimineața.

În acel moment s-a auzit soneria.

Nu era o întâmplare.

Cu două zile înainte trimisesem toate înregistrările,