zâmbet larg.
„Bineînțeles, iubita mea”, i-am răspuns cu căldură.
„Dar eu decid dacă vreau vreodată să-l tai, nu?” m-a întrebat ea serioasă, privindu-mă în ochi.
Mi s-a pus un nod în gât în timp ce m-am lăsat în genunchi ca să fiu la nivelul ei.
„Întotdeauna, dragostea mea”, i-am promis. „Părul tău îți aparține ție și nimănui altcuiva.”
Daisy a zâmbit fericită și a alergat din nou peste iarba verde către locul de joacă.
Mult timp am crezut că palma violentă a lui Raymond fusese momentul în care familia mea