împărțit 20 și ceva de ani.
Prima toamnă a trimis bani și a sunat des. A doua, mai rar. Pe la a treia, mă trezeam că-l sun eu de patru ori și-mi răspunde o dată. Apoi nici atât. Un mesaj de sărbători. Apoi nici mesajul. Apoi un număr care suna în gol, până când într-o zi n-a mai sunat deloc — „numărul apelat nu este alocat”.
Rămăseseră în urma lui facturile. Toate pe numele meu — și lumina, și gazul, și impozitul pe casă. Și rămăsese satul. Satul care întreabă.
Cel mai