primăvară, singură, cu o bidinea și o găleată de vopsea verde, ca să arate bine din drum. Ca să nu zică nimeni că la casa Marianei s-a lăsat paragina de când a plecat bărbatu-su.
Pentru că asta făceam de 9 ani. Țineam fața.
Costel plecase în Spania când eu aveam 45 de ani. „Pe o vară, Mariano”, mi-a spus în gară, cu geanta pe umăr. „Strâng un ban și mă întorc până la culesul viei.” L-am crezut. La 45 de ani încă mai crezi ce-ți spune omul cu care ai