plânsul, cu vorbe grele, cu uși trântite. Nu cu o femeie care le ține ușa deschisă și le zâmbește.
Au intrat, și-au șters bocancii pe preș, deși le-am spus că nu-i nevoie. Unul a mers la tabloul de lângă intrare, celălalt a scos o hârtie și mi-a întins un pix.
— Semnați aici că v-am înștiințat, doamnă.
Am semnat. Mâna nu mi-a tremurat deloc, și lucrul ăsta m-a mirat pe mine mai mult decât pe ei.
Afară se întuneca. Prin geam se vedea gardul. Gardul ăla pe care-l vopseam în fiecare