Când au venit cei de la electrică să-mi taie curentul, i-am poftit înăuntru, le-am mulțumit, le-am strâns mâna și am închis ușa zâmbind — abia ei nu știau că tocmai îmi făcuseră cel mai mare bine din viața mea…

restanțe de 4 luni. Îmi pare rău.

Altă dată m-aș fi rugat de el. Așa făceam de fiecare dată. Le spuneam că mai am puțin, că vin banii săptămâna viitoare, că nu mă lăsați pe întuneric acum, la 54 de ani, singură într-o casă. Îmi tremura vocea și mi se făcea rușine până în vârful degetelor. De data asta n-am mai spus nimic din toate astea.

— Intrați, băieți, că e frig afară, le-am zis. Faceți ce aveți de făcut.

S-au uitat unul la altul, nedumeriți. Cred că erau obișnuiți cu