Când au venit cei de la electrică să-mi taie curentul, i-am poftit înăuntru, le-am mulțumit, le-am strâns mâna și am închis ușa zâmbind — abia ei nu știau că tocmai îmi făcuseră cel mai mare bine din viața mea…

și taxa de reconectare — și mi-a spus să nu-i dau înapoi până nu mă pun pe picioare. I-am dat, până la urmă, în primăvară, din leafa mea de la școală, leu cu leu.

Tot în ziua aia am fost și la un avocat, o femeie tânără cu birou lângă piață. Mi-a explicat calm cum stau lucrurile. Că un divorț cu un om plecat în străinătate, la care nu mai am nici adresă, nici telefon, se poate face — instanța îl caută la ultima adresă cunoscută, îl citează, iar dacă nu răspunde,