taie respirația.
„Nu e posibil… noi abia ne descurcam.”
Bărbatul a oftat.
„Știu. A ales asta.”
A deschis plicul. Înăuntru erau acte. Contracte. Extrasuri de cont. Totul pe numele bunicului meu. Sume care m-au amețit. Sute de mii de lei.
„Avea bani suficienți să trăiască fără griji. Dar după moartea părinților tăi, a făcut un lucru.”
Mi-a întins o hârtie cu titlu mare: ACT DE DONAȚIE.
Bunicul donase cea mai mare parte din averea lui unui centru pentru copii orfani din județ.
„A spus că nu vrea ca tu să