și o femeie care au coborât din ea și s-au uitat la mine de parcă m-ar fi cunoscut.
— Robert! Doamne, cât ai crescut! a zis femeia și a dat să mă îmbrățișeze.
Eu m-am tras înapoi, în spatele fustei bunicii.
Aveau valize. Valize mari și goale, pe care le-au deschis în camera mea și au început să le umple cu lucrurile mele.
— Gata, puiule, mergem acasă, a zâmbit femeia.
Acasă?
Casa mea era patul de lângă bunica, cu plapuma grea, roșie. Casa mea era câinele Lăbuș, care mă aștepta în