Din când în când venea câte un pachet cu haine frumoase, mai frumoase decât ale copiilor din sat. Bunica le spăla, le călca și mă îmbrăca cu ele duminica.
„Uite ce ți-a trimis mama”, zicea.
Pentru mine, mama era o cutie de carton cu timbre străine și miros de parfum necunoscut.
Așa au trecut anii. Nu 2, cum spuseseră. Nu 3.
Când s-au întors să mă ia, aveam 9 ani.
Îmi amintesc ziua aia ca pe o fotografie. O mașină mare, argintie, care nu încăpea pe ulița noastră. Un bărbat