Aveam 4 luni când mama și tata au plecat la muncă în Italia. „Un an, doi maximum”, i-au spus bunicii. Când s-au întors să mă ia, aveam 9 ani și m-am ascuns în pod, țipând că vreau să rămân…

s-a stins. Avea 85 de ani. A adormit într-o după-amiază, pe patul ei, cu plapuma cea roșie, grea, aceeași sub care căutasem eu căldura ei în copilărie. Mi-a apucat mâna cu ultima putere și mi-a spus doar atât:

— Vezi că mușcatele trebuie udate marțea și vinerea. Și lasă poarta descuiată.

N-am vândut casa. N-o închiriez. O păstrez goală, cu mușcatele udate marțea și vinerea, cu poarta descuiată, cu cutia de jucării în pod și cu perna ei care încă miroase a busuioc. Merg acolo cât de des pot. Mă așez