Aveam 4 luni când mama și tata au plecat la muncă în Italia. „Un an, doi maximum”, i-au spus bunicii. Când s-au întors să mă ia, aveam 9 ani și m-am ascuns în pod, țipând că vreau să rămân…

pe prispă, în liniște, exact cum se așezase ea lângă mine, atunci, în podul întunecat.

Acolo mi-a rămas toată copilăria. Și singura mamă pe care am cunoscut-o cu adevărat.

Câți dintre voi ați fost crescuți de bunici, în timp ce părinții munceau departe? Mai trăiește a voastră? Dacă da, sunați-o astăzi. Spuneți-mi în comentarii cum o cheamă — vreau să le știu pe toate.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea