întors la un băiat de 9 ani care se ferește de mine când vreau să-l ating. Ăsta ne-a fost câștigul.
Tata n-a răspuns mult timp. Apoi am auzit doar atât:
— Am făcut ce am crezut că e bine.
Târziu de tot am înțeles de ce nu se întorseseră în „un an, doi”. Plecaseră cu datorii la o rudă și cu un credit luat pentru operația lui tata. „Un an” s-a făcut doi, cât să scape de datorii. Doi s-au făcut patru, cât să strângă de-o casă în sat, ca să