— Astăzi este ziua mea, iar tu mă duci la mama ta să-i plivesc grădina? Întoarce mașina! — i-am spus soțului meu când am înțeles care era „surpriza” lui.

Nu „n-am crezut că te superi”.

Ci adevărul.

— Să nu mai faci asta niciodată.

— Nu mai fac.

— Nici pentru mama ta. Nici pentru altcineva.

— Da.

— Dacă vrei să-i promiți timpul tău, promite-l. Timpul meu îl promit eu.

Radu a dat din cap.

— Am înțeles.

Am mers la restaurant în seara aceea.

Nu pentru că totul fusese reparat în câteva ore.

Și nici pentru că ziua mea devenise brusc perfectă.

Am mers pentru că decisesem să rămân cu soțul meu, iar el își asumase clar ce făcuse.

Dar conflictul cu mama