Ascultă bine, dragă! Eliberează apartamentul meu! Până diseară să nu-ți mai văd urma pe aici

încet.

Valentin rămase singur în fața soției sale.

Parcă toată siguranța de mai devreme dispăruse.

— Cristina… putem discuta.

Ea îl privi calm.

— Acum vrei să discutăm?

— M-am enervat.

— Nu. Ai încercat să mă umilești. E o diferență.

El își trecu mâna prin păr.

— N-am vrut să ajungem aici.

— Dar aici ne-au adus alegerile tale. Nu lipsa banilor. Nu puiul cumpărat din magazin. Ci faptul că ai preferat să te lași convins că eu sunt problema.

Valentin lăsă privirea în pământ.

— Îmi pare rău.

Cristina îl ascultă câteva secunde.

— Știi ce