încet.
Valentin rămase singur în fața soției sale.
Parcă toată siguranța de mai devreme dispăruse.
— Cristina… putem discuta.
Ea îl privi calm.
— Acum vrei să discutăm?
— M-am enervat.
— Nu. Ai încercat să mă umilești. E o diferență.
El își trecu mâna prin păr.
— N-am vrut să ajungem aici.
— Dar aici ne-au adus alegerile tale. Nu lipsa banilor. Nu puiul cumpărat din magazin. Ci faptul că ai preferat să te lași convins că eu sunt problema.
Valentin lăsă privirea în pământ.
— Îmi pare rău.
Cristina îl ascultă câteva secunde.
— Știi ce