aud în pragul casei. Câteva zile mai târziu am primit-o. Nu am căutat familia băiatului care aruncase mingea și nici nu am încercat să-mi reconstruiesc viața în jurul vinovăției unor copii de atunci. Pentru mine devenise mai important să înțeleg de ce o singură perioadă din copilărie ajunsese să-mi dicteze felul în care mă priveam ca adult.
După două săptămâni, medicul mi-a îndepărtat pansamentele. Nasul era încă umflat și urma să se schimbe pe parcursul lunilor următoare. Când m-am privit prima dată în oglinda cabinetului, am așteptat acel moment spectaculos