tata ridică vocea? am întrebat.
— Nu-mi place când cineva ridică vocea.
— Dar tresari când te atinge.
Mama tăcu câteva secunde.
— Mai ales dacă nu mă aștept.
Apoi îmi explică faptul că anumite reacții îi rămăseseră după noaptea incendiului și perioada care urmase.
— Tata știe?
— Tot.
— Atunci de ce îl privești înainte să răspunzi când te întreabă cineva despre brațe?
Mama zâmbi trist.
— Pentru că el știe cât de mult urăsc întrebările. Mă uit la el când vreau să mă ajute să închid subiectul.
Mi-am amintit imediat ziua cu bunica.
„Las-o