Ani la rând, mama mea purta mâneci lungi chiar și în mijlocul verii.

tata ridică vocea? am întrebat.

— Nu-mi place când cineva ridică vocea.

— Dar tresari când te atinge.

Mama tăcu câteva secunde.

— Mai ales dacă nu mă aștept.

Apoi îmi explică faptul că anumite reacții îi rămăseseră după noaptea incendiului și perioada care urmase.

— Tata știe?

— Tot.

— Atunci de ce îl privești înainte să răspunzi când te întreabă cineva despre brațe?

Mama zâmbi trist.

— Pentru că el știe cât de mult urăsc întrebările. Mă uit la el când vreau să mă ajute să închid subiectul.

Mi-am amintit imediat ziua cu bunica.

„Las-o