”Am venit la nunta nepoatei mele”

v-ați oprit măcar o clipă să mă sunați?

S-a făcut liniște.

Atât de lungă, încât am înțeles tot.

Nimeni nu mă căutase.

Nici măcar nepoata mea.

Au continuat nunta.

Au dansat.

Au tăiat tortul.

Au făcut poze.

Iar eu stătusem singură în apartament, în rochia mea roz, privind pereții.

Spre seară a venit și telefonul fiului meu.

Vocea lui nu mai avea siguranța din ziua nunții.

— Mamă… chiar era nevoie de avocat?

Am închis ochii câteva secunde.

În minte mi-a apărut imaginea lui la șapte ani, alergând spre mine cu