de buzunarul hainei lui Mateo.
— Nu atingeți nimic! am spus.
Vocea mea a ieșit răgușită, dar suficient de tare. Bărbatul s-a întors spre mine cu o expresie rece. În lumina farurilor, am văzut că avea o cicatrice sub bărbie și o pată întunecată de sânge pe manșetă.
— Nu ți-am cerut părerea.
— Atunci cereți mai întâi o ambulanță.
— Ai idee cu cine vorbești?
— Cu un om rănit. Și cu cineva care își pierde timpul certându-se în loc să-i verifice pulsul.
Am scos din rucsac eșarfa mea și am apăsat-o pe rana