lui Mateo. Mâna îmi tremura, însă am numărat bătăile inimii ca în timpul stagiilor de la spital. Era slab, dar regulat.
— Nu-l mișcați până nu ajung paramedicii, am spus.
— Domnul Salazar nu merge la spitale.
— Atunci va muri aici.
În depărtare s-au auzit sirene. Bărbatul cu cicatrice a privit spre șosea, apoi spre ceilalți.
— Ridicați-l. Plecăm.
— Dacă îl ridicați acum, poate să-i rămână sânge în plămâni, am spus. Are o posibilă fractură și a stat sub apă. Dacă nu-l țineți nemișcat, îl omorâți.
În mod neașteptat, unul dintre oamenii lui