spre partea din spate. Portbagajul era întredeschis. Mi-am băgat degetele în fantă și am tras. Metalul mi-a tăiat palma, dar nu am simțit durerea decât o secundă mai târziu.
— Haide! am șoptit.
Portbagajul s-a deschis. Am intrat prin spațiul îngust și am ajuns la el exact când apa îi acoperea umerii.
— Piciorul meu este prins, a spus printre dinți.
— Când vă spun, împingeți în spate.
— Lasă-mă.
— Tăceți și păstrați-vă puterile.
M-am așezat în spatele lui și i-am prins haina udă.
— Unu… doi… trei!
A împins. Am tras. Metalul a trosnit,