imediat. Am înotat până la mașină și am privit prin geam. Un bărbat masiv era prăbușit peste volan. Avea o rană adâncă la tâmplă, iar sângele se amesteca în apă.
Am încercat portiera.
Închisă.
— Rezistă! am strigat, lovind geamul cu cotul.
Bărbatul a deschis ochii. Chiar și amețit, avea o privire atât de aspră, încât mi s-a strâns stomacul.
— Pleacă, a mormăit el.
— Nu plec nicăieri.
— Nu știi cine sunt.
— În momentul acesta ești doar un om prins într-o mașină care se scufundă.
Apa îi ajunsese la piept.
Am înotat