mele. Pentru o clipă, am rămas nemișcată, cu pătura alunecându-mi de pe umeri.
— Ajutor! Este cineva acolo? am strigat.
Farurile s-au stins sub apă. În locul lor a rămas doar râul, negru și agitat, cu bucăți de plastic plutind la suprafață.
Atunci am văzut o palmă lovind geamul.
O dată.
De două ori.
A treia lovitură a fost atât de slabă, încât aproape am crezut că mi-am imaginat-o.
Mi-am scos încălțările și am sărit.
Apa rece mi-a tăiat respirația. Hainele s-au lipit de trup, iar brațele au început să-mi tremure